Publicat în Monitorul Oficial cu numãrul 441 din data de 22 mai 2006

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

CAPITOLUL I: Dispozitii generale

Art. 1

(1)Medierea reprezintã o modalitate facultativã de solutionare a conflictelor pe cale amiabilã, cu ajutorul unei terte persoane specializate în calitate de mediator, în conditii de neutralitate, impartialitate si confidentialitate.

(2)Medierea se bazeazã pe încrederea pe care pãrtile o acordã mediatorului, ca persoanã aptã sã faciliteze negocierile dintre ele si sã le sprijine pentru solutionarea conflictului, prin obtinerea unei solutii reciproc convenabile, eficiente si durabile.

Art. 2

(1)Dacã legea nu prevede altfel, pãrtile, persoane fizice sau persoane juridice, pot recurge la mediere în mod voluntar, inclusiv dupã declansarea unui proces în fata instantelor competente, convenind sã solutioneze pe aceastã cale orice conflicte în materie civilã, comercialã, de familie, în materie penalã, precum si în alte materii, în conditiile prevãzute de prezenta lege.

(2)Prevederile prezentei legi sunt aplicabile si conflictelor din domeniul protectiei consumatorilor, în cazul în care consumatorul invocã existenta unui prejudiciu ca urmare a achizitionãrii unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectãrii clauzelor contractuale ori a garantiilor acordate, a existentei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori si agentii economici ori a încãlcãrii altor drepturi prevãzute de legislatia nationalã sau a Uniunii Europene în domeniul protectiei consumatorilor.

(3)Persoanele fizice sau persoanele juridice au dreptul de a-si solutiona disputele prin mediere atât în afara, cât si în cadrul procedurilor obligatorii de solutionare amiabilã a conflictelor prevãzute de lege.

(4)Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum si orice alte drepturi de care pãrtile, potrivit legii, nu pot dispune prin conventie sau prin orice alt mod admis de lege.

(5)În orice conventie ce priveste drepturi asupra cãrora pãrtile pot dispune, acestea pot introduce o clauzã de mediere, a cãrei validitate este independentã de validitatea contractului din care face parte.

Art. 3

Activitatea de mediere se înfãptuieste în mod egal pentru toate persoanele, fãrã deosebire de rasã, culoare, nationalitate, origine etnicã, limbã, religie, sex, opinie, apartenentã politicã, avere sau origine socialã.

Art. 4

(1)Medierea reprezintã o activitate de interes public.

(2)În exercitarea atributiilor sale, mediatorul nu are putere de decizie în privinta continutului întelegerii la care vor ajunge pãrtile, dar le poate îndruma sã verifice legalitatea acesteia, potrivit art. 59.

Art. 5

(1)Medierea poate avea loc între douã sau mai multe pãrti.

(2)Pãrtile au dreptul sã îsi aleagã în mod liber mediatorul.

(3)Medierea se poate realiza de cãtre unul sau mai multi mediatori.

Art. 6

Organele judiciare si arbitrale, precum si alte autoritãti cu atributii jurisdictionale vor informa pãrtile asupra posibilitãtii si avantajelor folosirii procedurii medierii si le pot îndruma sã recurgã la aceasta pentru solutionarea conflictelor dintre ele.

CAPITOLUL II: Profesia de mediator

SECŢIUNEA 1: Dobândirea, suspendarea si încetarea calitãtii de mediator

Art. 7

Poate fi mediator persoana care îndeplineste urmãtoarele conditii:

a)are capacitate deplinã de exercitiu;

b)are studii superioare;

c)are o vechime în muncã de cel putin 3 ani sau a absolvit un program postuniversitar de nivel master în domeniu, acreditat conform legii si avizat de Consiliul de mediere;

d)este aptã, din punct de vedere medical, pentru exercitarea acestei activitãti;

e)se bucurã de o bunã reputatie si nu a fost condamnatã definitiv pentru sãvârsirea unei infractiuni intentionate, de naturã sã aducã atingere prestigiului profesiei;

f)a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, în conditiile legii, cu exceptia absolventilor de programe postuniversitare de nivel master în domeniu, acreditate conform legii si avizate de Consiliul de mediere;

g)a fost autorizatã ca mediator, în conditiile prezentei legi.

Art. 8

(1)Persoanele care îndeplinesc conditiile prevãzute la art. 7 vor fi autorizate ca mediatori de cãtre Consiliul de mediere, dupã achitarea taxei de autorizare, al cãrei cuantum va fi stabilit prin regulamentul prevãzut la art. 17 alin. (2).

(2)Cetãtenii statelor membre ale Uniunii Europene sau ale Spatiului Economic European, posesori ai unui document de calificare în profesia de mediator, obtinut în unul dintre aceste state, dobândesc, în contextul dreptului de stabilire, accesul la profesie în România, dupã recunoasterea acestor documente de cãtre Consiliul de mediere, conform Legii nr. 200/2004 privind recunoasterea diplomelor si calificãrilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificãrile ulterioare.

(3)Documentele de calificare obtinute în profesia de mediator, în alt stat decât România ori într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European, de cãtre persoanele prevãzute la alin. (2), se recunosc în conditiile prevãzute la alin. (5), care se aplicã în mod corespunzãtor. Dacã abilitãtile si cunostintele nu corespund cerintelor de calificare prevãzute de legea românã, Consiliul de mediere ia în considerare si experienta profesionalã dobânditã de solicitant si îi poate cere sã dovedeascã faptul cã îndeplineste toate aceste cerinte.

(4)Prevederile alin. (2) si (3) se aplicã si cetãtenilor români, posesori ai documentelor de calificare în profesia de mediator, obtinute într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European ori, dupã caz, într-un stat tert.

(5)Cetãteanul unui stat tert, care a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor în strãinãtate sau care a dobândit calitatea de mediator în strãinãtate si doreste sã desfãsoare activitate de mediere cu caracter permanent în România, dobândeste acces la profesie în urmãtoarele conditii:

a)prezintã titlul de studii, însotit de atestatul de echivalare eliberat de Ministerul Educatiei si Cercetãrii;

b)prezintã continutul programei de formare parcurse, inclusiv durata pregãtirii si, dupã caz, documentele care atestã dobândirea calitãtii de mediator. Consiliul de mediere evalueazã continutul programei de formare prezentate, inclusiv durata pregãtirii, comparând cunostintele si abilitãtile atestate de aceste documente cu cerintele stabilite conform legii române, si hotãrãste, dacã este cazul, accesul în profesie. Conditiile de echivalare ori compensare a calificãrii, în situatia în care cunostintele si abilitãtile atestate nu corespund cerintelor de calificare prevãzute de legea românã, vor fi stabilite prin regulamentul prevãzut la art. 17 alin. (2).

(6)Mediatorul strãin poate desfãsura în România activitatea de mediere cu caracter ocazional, sub forma prestãrii de servicii, în baza documentului care atestã cã exercitã legal aceastã profesie în statul de origine sau de provenientã, fiind exceptat de la cerintele de autorizare si de înscriere prevãzute în lege, având însã obligatia înstiintãrii, în scris, a Consiliului de mediere cu privire la desfãsurarea acestei activitãti.

Art. 9

(1)Formarea profesionalã a mediatorilor se asigurã prin organizarea cursurilor de specialitate de cãtre furnizorii de formare care au fost autorizati conform legislatiei în materia formãrii profesionale a adultilor si de cãtre institutiile de învãtãmânt superior acreditate.

(2)Programele de formare în domeniul medierii vor fi întocmite pe baza criteriilor cuprinse în standardele de formare în domeniu, elaborate de Consiliul de mediere, si vor fi avizate în prealabil de cãtre acesta.

Art. 10

Institutiile si celelalte persoane juridice care desfãsoarã, conform art. 9, programe de formare a mediatorilor se înscriu de cãtre Consiliul de mediere pe o listã, care va fi pusã la dispozitie celor interesati la sediul sãu, al instantelor judecãtoresti si al autoritãtilor administratiei publice locale, precum si la sediul Ministerului Justitiei si pe pagina de Internet a acestuia.

Art. 11

(1)Consiliul de mediere are dreptul sã verifice modul de organizare si desfãsurare a cursurilor si de aplicare a standardelor de formare initialã si continuã si poate solicita, dacã este cazul, retragerea autorizatiei, potrivit legislatiei în materia formãrii profesionale a adultilor.

(2)Retragerea autorizatiei ori expirarea perioadei pentru care a fost acordatã atrage radierea de pe lista prevãzutã la art. 10.

Art. 12

(1)Mediatorii autorizati sunt înscrisi în Tabloul mediatorilor, întocmit de Consiliul de mediere si publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2)În tabloul prevãzut la alin. (1) se mentioneazã urmãtoarele date:

a)numele si prenumele mediatorului;

b)sediul profesional;

c)pregãtirea de bazã a mediatorului, institutiile la care s-a format si titlurile cu care Ie-a absolvit;

d)domeniul medierii în care acesta este specializat;

e)durata experientei practice în activitatea de mediere;

f)limba strãinã în care este capabil sã desfãsoare medierea;

g)calitatea de membru al unei asociatii profesionale în domeniul medierii, precum si, dupã caz, al altor organizatii;

h)existenta unei cauze de suspendare.

(3)Consiliul de mediere are obligatia sã actualizeze periodic si cel putin o datã pe an Tabloul mediatorilor si sã îl punã la dispozitie celor interesati la sediul sãu, al instantelor judecãtoresti, al autoritãtilor administratiei publice locale, precum si la sediul Ministerului Justitiei si pe pagina de Internet a acestuia.

Art. 13

Exercitarea profesiei de mediator este compatibilã cu orice altã activitate sau profesie, cu exceptia incompatibilitãtilor prevãzute prin legi speciale.

Art. 14

(1)Exercitarea calitãtii de mediator se suspendã:

a)în cazul unei incompatibilitãti prevãzute de lege; în acest caz, mediatorul este obligat sã încunostinteze, în termen de 3 zile, Consiliul de mediere, în legãturã cu aceastã incompatibilitate;

b)la cerere, fãcutã în scris de cãtre mediator;

c)ca sanctiune disciplinarã, în conditiile stabilite la art. 39 alin. (1) lit. c).

(2)Exercitarea calitãtii de mediator se suspendã de drept, în cazul în care împotriva mediatorului s-a luat mãsura arestãrii preventive, pânã la solutionarea procesului penal, potrivit legii.

Art. 15

Calitatea de mediator înceteazã:

a)la cerere, prin renuntare fãcutã în scris de cãtre mediator;

b)prin deces;

c)în cazul în care nu mai îndeplineste conditiile prevãzute la art. 7 lit. a) si d);

d)ca sanctiune disciplinarã, în conditiile stabilite la art. 39 alin. (1) lit. d);

e)în cazul condamnãrii definitive pentru sãvârsirea cu intentie a unei infractiuni, care îl face nedemn de a mai exercita aceastã profesie.

Art. 16

(1)Suspendarea, precum si încetarea calitãtii de mediator se dispun sau, dupã caz, se constatã de cãtre Consiliul de mediere.

(2)În caz de încetare a calitãtii de mediator, numele acestuia se radiazã din tabloul mediatorilor.

SECŢIUNEA 2: Consiliul de mediere

Art. 17

(1)În vederea organizãrii activitãtii de mediere se înfiinteazã Consiliul de mediere, organism autonom cu personalitate juridicã, de interes public, cu sediul în municipiul Bucuresti.

(2)Consiliul de mediere se organizeazã si functioneazã potrivit prevederilor prezentei legi, precum si ale regulamentului sãu de organizare si functionare.

(3)Consiliul de mediere este format din 9 membri, alesi prin vot direct sau prin reprezentare de cãtre mediatorii autorizati, în conditiile prevãzute în Regulamentul de organizare si functionare a Consiliului de mediere.

(4)Membrii Consiliului de mediere sunt validati de ministrul justitiei, pe o duratã de 2 ani. Mandatul oricãruia dintre membrii Consiliului de mediere poate fi prelungit pentru aceeasi duratã o singurã datã.

(5)Situatiile în care calitatea de membru al Consiliului de mediere înceteazã în timpul exercitãrii mandatului, precum si procedura revocãrii sunt stabilite prin regulamentul prevãzut la alin. (2).

(6)Pot face parte din Consiliul de mediere numai persoanele care dispun de cunostinte teoretice si de experientã practicã în domeniul medierii. Dispozitiile art. 7 se aplicã în mod corespunzãtor.

(7)Consiliul de mediere îsi exercitã mandatul pânã la data validãrii membrilor unui nou Consiliu de mediere.

Art. 18

(1)Consiliul de mediere va alege un presedinte si un vicepresedinte si va desemna dintre membrii sãi o comisie cu activitate permanentã, care pregãteste lucrãrile Consiliului de mediere. Durata mandatului membrilor comisiei este de un an.

(2)În structura Consiliului de mediere functioneazã un secretariat tehnic, alcãtuit din cel mult 3 persoane încadrate si salarizate ca personal contractual, potrivit nr. crt. 18 al lit. B din cap. I al anexei nr. I la Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bazã pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobatã prin Legea nr. 383/2001, cu modificãrile si completãrile ulterioare.

(3)Structura si atributiile comisiei prevãzute la alin. (1) si ale secretariatului tehnic prevãzut la alin. (2) se stabilesc prin regulamentul prevãzut la art. 17 alin. (2).

(4)Pentru activitatea depusã, membrii Consiliului de mediere au dreptul la o indemnizatie lunarã, în conditiile stabilite prin regulamentul prevãzut la art. 17 alin. (2).

Art. 19

(1)Consiliul de mediere se întruneste lunar sau ori de câte ori este necesar, la convocarea presedintelui.

(2)sedintele Consiliului de mediere sunt publice, cu exceptia cazului în care membrii sãi hotãrãsc altfel.

(3)Lucrãrile Consiliului de mediere se desfãsoarã în prezenta a cel putin 7 membri.

(4)În exercitarea atributiilor sale, Consiliul de mediere adoptã hotãrâri cu votul majoritãtii membrilor care îl compun. Opiniile diferite se motiveazã si se consemneazã separat în cuprinsul hotãrârii.

(5)La lucrãrile Consiliului de mediere pot fi invitate sã participe persoane din orice alte institutii sau organisme profesionale, a cãror consultare este necesarã pentru luarea mãsurilor sau pentru adoptarea hotãrârilor Consiliului de mediere.

Art. 20

Consiliul de mediere are urmãtoarele atributii principale:

a)promoveazã activitatea de mediere si reprezintã interesele mediatorilor autorizati;

b)elaboreazã standardele de formare în domeniul medierii, pe baza celor mai bune practici internationale în materie;

c)avizeazã programele de formare profesionalã a mediatorilor, conform art. 9 alin. (2);

d)întocmeste si actualizeazã lista furnizorilor de formare a mediatorilor care au obtinut autorizarea în conformitate cu cadrul legal existent în domeniul formãrii profesionale a adultilor;

e)autorizeazã mediatorii, în conditiile prevãzute de prezenta lege;

f)întocmeste si actualizeazã tabloul mediatorilor autorizati;

g)tine evidenta birourilor mediatorilor autorizati;

h)supravegheazã respectarea standardelor de formare în domeniul medierii;

i)ia mãsuri pentru aplicarea în practicã a dispozitiilor art. 26 alin. (2);

j)adoptã Codul de eticã si deontologie profesionalã a mediatorilor autorizati, precum si normele de rãspundere disciplinarã a acestora;

k)ia mãsuri pentru respectarea prevederilor continute de Codul de eticã si deontologie profesionalã a mediatorilor autorizati si aplicã normele privind rãspunderea disciplinarã a acestora;

l)face propuneri pentru completarea sau, dupã caz, corelarea legislatiei privind medierea;

m)adoptã regulamentul privind organizarea si functionarea sa;

n)îndeplineste orice alte atributii prevãzute de lege si de regulament.

Art. 21

Consiliul de mediere îsi acoperã cheltuielile de organizare si functionare din venituri proprii, dupã cum urmeazã:

a)taxele provenind din autorizarea mediatorilor;

b)donatii, sponsorizãri, finantãri si alte surse de venit, dobândite în conditiile legii;

c)încasãri din vânzarea publicatiilor proprii;

d)sumele provenind din amenzile aplicate ca sanctiuni disciplinare;

e)alte sume rezultate din activitatea Consiliului de mediere, stabilite prin regulament.

CAPITOLUL III: Organizarea si exercitarea activitãtii mediatorilor

Art. 22

(1)Mediatorii îsi pot desfãsura activitatea în cadrul unei societãti civile profesionale, al unui birou în care pot functiona unul sau mai multi mediatori asociati, cu personalul auxiliar corespunzãtor, sau în cadrul unei organizatii neguvernamentale, cu respectarea conditiilor prevãzute de lege.

(2)Mediatorul sau mediatorii asociati, titulari ai unui birou, pot angaja traducãtori, juristi, alt personal de specialitate, precum si personal administrativ si de serviciu necesar activitãtii de mediere.

(3)Mediatorii autorizati pot fi angajati cu contract individual de muncã, în conditiile prevãzute de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

Art. 23

În desfãsurarea activitãtii sale, mediatorul autorizat este obligat sã tinã arhivã si registre proprii, precum si o evidentã financiar-contabilã.

Art. 24

Mediatorii pot constitui asociatii profesionale locale si nationale, având drept scop promovarea intereselor profesionale si protejarea statutului lor si pot adera la asociatii profesionale internationale în conditiile legii.

CAPITOLUL IV: Drepturile si obligatiile mediatorului

SECŢIUNEA 1: Drepturile mediatorului

Art. 25

Mediatorul are dreptul de a informa publicul cu privire la exercitarea activitãtii sale, cu respectarea principiului confidentialitãtii. Conditiile în care se poate face publicitate profesiei de mediator sunt stabilite de regulament.

Art. 26

(1)Mediatorul are dreptul la plata unui onorariu stabilit prin negociere cu pãrtile, precum si la restituirea cheltuielilor ocazionate de mediere.

(2)Onorariul trebuie sã fie rezonabil si sã tinã cont de natura si de obiectul conflictului.

Art. 27

Fiecare mediator are dreptul sã aplice un model propriu de organizare a procedurii de mediere, cu respectarea dispozitiilor si principiilor statuate în prezenta lege.

Art. 28

(1)Sediul profesional al mediatorului este inviolabil.

(2)Perchezitia sediului profesional al mediatorului poate fi dispusã numai de judecãtor si se efectueazã de procuror sau de organul de cercetare penalã, în conditiile prevãzute de Codul de procedurã penalã.

SECŢIUNEA 2: Obligatiile mediatorului

Art. 29

(1)Mediatorul are obligatia sã dea orice explicatii pãrtilor cu privire la activitatea de mediere, pentru ca acestea sã înteleagã scopul, limitele si efectele medierii, în special asupra raporturilor ce constituie obiectul conflictului.

(2)Mediatorul trebuie sã asigure ca medierea sã se realizeze cu respectarea libertãtii, demnitãtii si a vietii private a pãrtilor.

Art. 30

(1)Mediatorul are îndatorirea sã depunã toate diligentele pentru ca pãrtile sã ajungã la un acord reciproc convenabil, într-un termen rezonabil.

(2)Mediatorul trebuie sã conducã procesul de mediere în mod nepãrtinitor si sã asigure un permanent echilibru între pãrti.

Art. 31

Mediatorul are obligatia sã refuze preluarea unui caz, dacã are cunostintã despre orice împrejurare ce l-ar împiedica sã fie neutru si impartial, precum si în cazul în care constatã cã drepturile în discutie nu pot face obiectul medierii, potrivit art. 2.

Art. 32

Mediatorul este obligat sã pãstreze confidentialitatea informatiilor de care ia cunostintã în cursul activitãtii sale de mediere, precum si cu privire la documentele întocmite sau care i-au fost predate de cãtre pãrti pe parcursul medierii, chiar si dupã încetarea functiei sale.

Art. 33

(1)Mediatorul este obligat sã respecte normele de deontologie si sã rãspundã, cu respectarea dispozitiilor art. 32, cererilor formulate de autoritãtile judiciare.

(2)Mediatorul este obligat sã comunice Consiliului de mediere orice modificare a conditiilor, care face necesarã actualizarea mentiunilor prevãzute la art. 12 alin. (2).

Art. 34

Mediatorul are obligatia de a-si îmbunãtãti permanent cunostintele teoretice si tehnicile de mediere, urmând în acest scop cursuri de formare continuã, în conditiile stabilite de Consiliul de mediere.

Art. 35

Mediatorul este obligat sã restituie înscrisurile ce i-au fost încredintate de pãrti pe parcursul procedurii de mediere.

Art. 36

Mediatorul nu poate reprezenta sau asista vreuna dintre pãrti într-o procedurã judiciarã ori arbitralã având ca obiect conflictul supus medierii.

Art. 37

(1)Mediatorul nu poate fi audiat ca martor în legãturã cu faptele sau cu actele de care a luat cunostintã în cadrul procedurii de mediere. În cauzele penale mediatorul poate fi audiat ca martor numai în cazul în care are dezlegarea prealabilã, expresã si scrisã a pãrtilor si, dacã este cazul, a celorlalte persoane interesate.

(2)Calitatea de martor are întâietate fatã de aceea de mediator, cu privire la faptele si împrejurãrile pe care Ie-a cunoscut înainte de a fi devenit mediator în acel caz.

(3)În toate cazurile, dupã ce a fost audiat ca martor, mediatorul nu mai poate desfãsura activitatea de mediere în cauza respectivã.

SECŢIUNEA 3: Rãspunderea mediatorului

Art. 38

Rãspunderea disciplinarã a mediatorului intervine pentru urmãtoarele abateri:

a)încãlcarea obligatiei de confidentialitate, impartialitate si neutralitate;

b)refuzul de a rãspunde cererilor formulate de autoritãtile judiciare, în cazurile prevãzute de lege;

c)refuzul de a restitui înscrisurile încredintate de pãrtile aflate în conflict;

d)reprezentarea sau asistarea uneia dintre pãrti într-o procedurã judiciarã sau arbitralã având ca obiect conflictul supus medierii;

e)sãvârsirea altor fapte care aduc atingere probitãtii profesionale.

Art. 39

(1)Sanctiunile disciplinare se aplicã în raport cu gravitatea abaterii si constau în:

a)observatie scrisã;

b)amendã de la 50 lei (RON) la 500 lei (RON);

c)suspendarea din calitatea de mediator pe o duratã de la o lunã la 6 luni;

d)încetarea calitãtii de mediator.

(2)Limitele amenzii prevãzute la alin. (1) lit. b) se actualizeazã periodic de cãtre Consiliul de mediere, în functie de rata inflatiei.

Art. 40

(1)Orice persoanã interesatã poate sesiza Consiliul de mediere, în scris si sub semnãturã, în legãturã cu sãvârsirea unei abateri dintre cele prevãzute la art. 38.

(2)Cercetarea abaterii se efectueazã în termen de cel mult 60 de zile de la data înregistrãrii sesizãrii, de cãtre o comisie de disciplinã alcãtuitã dintr-un membru al Consiliului de mediere si 2 reprezentanti ai mediatorilor, desemnati prin tragere la sorti din Tabloul mediatorilor. Membrii comisiei de disciplinã sunt numiti prin hotãrâre a Consiliului de mediere. Invitarea celui în cauzã în vederea audierii este obligatorie. Mediatorul cercetat este îndreptãtit sã ia cunostintã de continutul dosarului si sã îsi formuleze apãrarea. În caz de neprezentare, se va încheia un proces-verbal semnat de membrii comisiei, din care sã reiasã faptul cã mediatorul a fost invitat si nu s-a prezentat la termenul stabilit.

(3)Dosarul de cercetare cu propunere de sanctionare sau de neaplicare a unei sanctiuni disciplinare se înainteazã Consiliului de mediere, care hotãrãste, în termen de 30 de zile, cu privire la rãspunderea disciplinarã a mediatorului.

Art. 41

(1)Hotãrârea Consiliului de mediere de aplicare a sanctiunilor prevãzute la art. 39 alin. (1) poate fi atacatã la instanta de contencios administrativ competentã, în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia.

(2)Actiunea exercitatã potrivit alin. (1) suspendã executarea hotãrârii atacate.

(3)Hotãrârea de aplicare a amenzii prevãzute la art. 39 alin. (1) lit. b), rãmasã definitivã potrivit legii, constituie titlu executoriu. Neachitarea acestei amenzi în termen de 30 de zile de la data rãmânerii definitive a hotãrârii de sanctionare atrage de drept suspendarea din calitatea de mediator, pânã la achitarea sumei.

Art. 42

Rãspunderea civilã a mediatorului poate fi angajatã, în conditiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii, prin încãlcarea obligatiilor sale profesionale.

CAPITOLUL V: Procedura de mediere

SECŢIUNEA 1: Procedura prealabilã încheierii contractului de mediere

Art. 43

(1)Pãrtile aflate în conflict se prezintã împreunã la mediator. În cazul în care se prezintã numai una dintre pãrti, mediatorul, la cererea acesteia, va adresa celeilalte pãrti invitatia scrisã, în vederea acceptãrii medierii si încheierii contractului de mediere, stabilind un termen de cel mult 15 zile. Invitatia se transmite prin orice mijloace care asigurã confirmarea primirii textului.

(2)În cazul imposibilitãtii de prezentare a pãrtii convocate, mediatorul poate stabili, la cerere, o nouã datã pentru prezentarea la mediere, cu acordul ambelor pãrti.

(3)Dacã cealaltã parte refuzã în mod explicit medierea sau nu se prezintã de douã ori la rând la datele fixate pentru semnarea contractului de mediere, medierea se considerã neacceptatã.

(4)Mediatorul poate face si alte demersuri legale pe care le considerã necesare pentru invitarea pãrtilor la mediere, cu respectarea dispozitiilor prezentei legi.

Art. 44

(1)Este interzisã desfãsurarea sedintelor de mediere înainte de încheierea contractului de mediere.

(2)Contractul de mediere se încheie între mediator, pe de o parte, si pãrtile aflate în conflict, pe de altã parte, dupã prezentarea acestora din urmã împreunã la mediator sau dupã acceptarea medierii de cãtre partea invitatã.

SECŢIUNEA 2: Contractul de mediere

Art. 45

Contractul de mediere trebuie sã cuprindã, sub sanctiunea nulitãtii absolute, urmãtoarele clauze:

a)identitatea pãrtilor aflate în conflict sau, dupã caz, a reprezentantilor lor;

b)mentionarea obiectului conflictului;

c)obligatia mediatorului de a da explicatii pãrtilor cu privire la principiile medierii, la efectele acesteia si la regulile aplicabile;

d)declaratia pãrtilor, în sensul cã doresc declansarea medierii si cã sunt decise sã coopereze în acest scop;

e)angajamentul pãrtilor aflate în conflict de a respecta regulile aplicabile medierii;

f)obligatia pãrtilor aflate în conflict de a achita onorariul cuvenit mediatorului si cheltuielile efectuate de acesta pe parcursul medierii în interesul pãrtilor, precum si modalitãtile de avansare si de platã a acestor sume, inclusiv în caz de renuntare la mediere sau de esuare a procedurii, precum si proportia care va fi suportatã de cãtre pãrti, tinându-se cont, dacã este cazul, de situatia lor socialã. Dacã nu s-a convenit altfel, aceste sume vor fi suportate de cãtre pãrti în mod egal;

g)întelegerea pãrtilor privind limba în care urmeazã sã se desfãsoare medierea.

Art. 46

(1)În contractul de mediere pot fi prevãzute si alte clauze, în conditiile legii.

(2)Sub sanctiunea nulitãtii absolute, contractul de mediere nu poate cuprinde clauze care contravin legii sau ordinii publice.

(3)Dacã, pe parcursul procedurii de mediere, apar cheltuieli neprevãzute, efectuate în interesul pãrtilor si cu acordul acestora, se va încheia o anexã la contractul de mediere.

Art. 47

(1)Contractul de mediere se încheie în formã scrisã, sub sanctiunea nulitãtii absolute. Acesta se semneazã de cãtre pãrtile aflate în conflict si de mediator si se întocmeste în atâtea exemplare originale câti semnatari sunt.

(2)Pãrtile aflate în conflict pot da procurã specialã unei alte persoane, în conditiile legii, pentru a încheia contractul de mediere.

Art. 48

Contractul de mediere constituie titlu executoriu cu privire la obligatia pãrtilor de a achita onorariul scadent cuvenit mediatorului.

Art. 49

Termenul de prescriptie a dreptului la actiune pentru dreptul litigios supus medierii se suspendã începând cu data semnãrii contractului de mediere, pânã la închiderea procedurii de mediere în oricare dintre modurile prevãzute de prezenta lege.

SECŢIUNEA 3: Desfãsurarea medierii

Art. 50

(1)Medierea se bazeazã pe cooperarea pãrtilor si utilizarea, de cãtre mediator, a unor metode si tehnici specifice, bazate pe comunicare si negociere.

(2)Metodele si tehnicile utilizate de cãtre mediator trebuie sã serveascã exclusiv intereselor legitime si obiectivelor urmãrite de pãrtile aflate în conflict.

(3)Mediatorul nu poate impune pãrtilor o solutie cu privire la conflictul supus medierii.

Art. 51

Medierea are loc, de regulã, la sediul mediatorului. Dacã este cazul, medierea se poate desfãsura si în alte locuri convenite de mediator si de pãrtile aflate în conflict.

Art. 52

(1)Pãrtile aflate în conflict au dreptul sã fie asistate de avocat sau de alte persoane, în conditiile stabilite de comun acord.

(2)În cursul medierii pãrtile pot fi reprezentate de alte persoane, care pot face acte de dispozitie, în conditiile legii.

Art. 53

Sustinerile fãcute pe parcursul medierii de cãtre pãrtile aflate în conflict, de persoanele prevãzute la art. 52 si la art. 55 alin. (1), precum si de cãtre mediator au caracter confidential fatã de terti si nu pot fi folosite ca probe în cadrul unei proceduri judiciare sau arbitrale, cu exceptia cazului în care pãrtile convin altfel ori legea prevede contrariul. Mediatorul va atrage atentia persoanelor care participã la mediere în conditiile art. 52 asupra obligatiei de pãstrare a confidentialitãtii si le va putea solicita semnarea unui acord de confidentialitate.

Art. 54

(1)Dacã, pe parcursul medierii, apare o situatie de naturã sã afecteze scopul acesteia, neutralitatea sau impartialitatea mediatorului, acesta este obligat sã o aducã la cunostinta pãrtilor, care vor decide asupra mentinerii sau denuntãrii contractului de mediere.

(2)Mediatorul are dreptul sã se abtinã si sã închidã procedura de mediere, procedând potrivit dispozitiilor art. 56, care se aplicã în mod corespunzãtor. În aceastã situatie mediatorul este obligat sã restituie onorariul proportional cu etapele de mediere neparcurse sau, dupã caz, sã asigure continuarea procedurii de mediere, în conditiile stabilite prin contractul de mediere.

Art. 55

(1)În cazul în care conflictul supus medierii prezintã aspecte dificile sau controversate de naturã juridicã ori din orice alt domeniu specializat, mediatorul, cu acordul pãrtilor, poate sã solicite punctul de vedere al unui specialist din domeniul respectiv.

(2)Atunci când solicitã punctul de vedere al unui specialist din afara biroului sãu, mediatorul va evidentia doar problemele controversate, fãrã a dezvãlui identitatea pãrtilor.

SECŢIUNEA 4: Închiderea procedurii de mediere

Art. 56

(1)Procedura de mediere se închide, dupã caz:

a)prin încheierea unei întelegeri între pãrti în urma solutionãrii conflictului;

b)prin constatarea de cãtre mediator a esuãrii medierii;

c)prin depunerea contractului de mediere de cãtre una dintre pãrti.

(2)În cazul în care pãrtile au încheiat numai o întelegere partialã, precum si în cazurile prevãzute la alin. (1) lit. b) si c), orice parte se poate adresa instantei judecãtoresti sau arbitrale competente.

Art. 57

La închiderea procedurii de mediere, în oricare dintre cazurile prevãzute la art. 56 alin. (1), mediatorul va întocmi un proces-verbal care se semneazã de cãtre pãrti, personal sau prin reprezentant, si de mediator. Pãrtile primesc câte un exemplar original al procesului-verbal.

Art. 58

(1)Când pãrtile aflate în conflict au ajuns la o întelegere, se redacteazã un acord care va cuprinde toate clauzele consimtite de acestea si care are valoarea unui înscris sub semnãturã privatã.

(2)Întelegerea pãrtilor nu trebuie sã cuprindã prevederi care aduc atingere legii si ordinii publice, dispozitiile art. 2 fiind aplicabile.

(3)Întelegerea pãrtilor poate fi afectatã, în conditiile legii, de termene si conditii.

Art. 59

Întelegerea pãrtilor poate fi supusã verificãrii notarului public în vederea autentificãrii ori, dupã caz, încuviintãrii instantei de judecatã, în conditiile prevãzute la art. 63.

Art. 60

(1)În orice fazã a procedurii de mediere, oricare dintre pãrtile aflate în conflict are dreptul de a denunta contractul de mediere, încunostintând, în scris, cealaltã parte si mediatorul.

(2)Mediatorul ia act de denuntarea unilateralã a contractului de mediere si, în cel mult 48 de ore de la data primirii încunostintãrii, întocmeste un proces-verbal de închidere a procedurii de mediere.

(3)Dacã una dintre pãrtile aflate în conflict nu se mai prezintã la mediere, fãrã a denunta contractul de mediere în conditiile alin. (1), mediatorul este obligat sã facã toate demersurile necesare pentru a stabili intentia realã a pãrtii respective si, dupã caz, va continua sau va închide procedura de mediere.

SECŢIUNEA 5: Medierea în cazul unui litigiu civil pe rolul instantelor de judecatã

Art. 61

(1)În cazul în care conflictul a fost dedus judecãtii, solutionarea acestuia prin mediere poate avea loc din initiativa pãrtilor ori la recomandarea instantei, acceptatã de pãrti, cu privire la drepturi asupra cãrora pãrtile pot dispune potrivit legii. Medierea poate avea ca obiect solutionarea în tot sau în parte a litigiului.

(2)La închiderea procedurii de mediere, mediatorul este obligat, în toate cazurile, sã informeze în scris instanta de judecatã dacã pãrtile au ajuns sau nu la o întelegere în urma procesului de mediere.

Art. 62

(1)Pentru desfãsurarea procedurii de mediere, judecarea cauzelor civile de cãtre instantele judecãtoresti sau arbitrale va fi suspendatã la cererea pãrtilor, în conditiile prevãzute de art. 242 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedurã civilã.

(2)Cursul termenului perimãrii este suspendat pe durata desfãsurãrii procedurii de mediere, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnãrii contractului de mediere.

(3)Cererea de repunere pe rol este scutitã de taxa judiciarã de timbru.

Art. 63

(1)În cazul în care conflictul a fost solutionat pe calea medierii, instanta va pronunta, la cererea pãrtilor, o hotãrâre, potrivit dispozitiilor art. 271 din Codul de procedurã civilã.

(2)Odatã cu pronuntarea hotãrârii, instanta va dispune, la cererea pãrtii interesate, restituirea taxei judiciare de timbru plãtite pentru învestirea acesteia.

CAPITOLUL VI: Dispozitii speciale privind medierea unor conflicte

SECŢIUNEA 1: Dispozitii speciale privind conflictele de familie

Art. 64

(1)Pot fi rezolvate prin mediere neîntelegerile dintre soti privind continuarea cãsãtoriei, exercitiul drepturilor pãrintesti, stabilirea domiciliului copiilor, contributia pãrintilor la întretinerea copiilor, precum si orice alte neîntelegeri care apar în raporturile dintre soti cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.

(2)Întelegerea sotilor cu privire la desfacerea cãsãtoriei si la rezolvarea aspectelor accesorii divortului se depune de cãtre pãrti la instanta competentã sã pronunte divortul.

Art. 65

Mediatorul va veghea ca rezultatul medierii sã nu contravinã interesului superior al copilului, va încuraja pãrintii sã se concentreze în primul rând asupra nevoilor copilului, iar asumarea responsabilitãtii pãrintesti, separatia în fapt sau divortul sã nu impieteze asupra cresterii si dezvoltãrii acestuia.

Art. 66

(1)Înainte de încheierea contractului de mediere sau, dupã caz, pe parcursul procedurii, mediatorul va depune toate diligentele pentru a verifica dacã între pãrti existã o relatie abuzivã ori violentã, iar efectele unei astfel de situatii sunt de naturã sã influenteze medierea si va decide dacã, în asemenea circumstante, solutionarea prin mediere este potrivitã. Dispozitiile art. 54 sunt aplicabile în mod corespunzãtor.

(2)Dacã, în cursul medierii, mediatorul ia cunostintã de existenta unor fapte ce pun în pericol cresterea sau dezvoltarea normalã a copilului ori prejudiciazã grav interesul superior al acestuia, este obligat sã sesizeze autoritatea competentã.

SECŢIUNEA 2: Dispozitii speciale privind medierea în cauzele penale

Art. 67

(1)Dispozitiile din prezenta lege se aplicã în mod corespunzãtor si în cauzele penale care privesc infractiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împãcarea pãrtilor înlãturã rãspunderea penalã.

(2)Nici persoana vãtãmatã si nici fãptuitorul nu pot fi constrânsi sã accepte procedura medierii

Art. 68

(1)În cauzele penale medierea trebuie sã se desfãsoare astfel încât sã fie garantat dreptul fiecãrei pãrti la asistentã juridicã si, dacã este cazul, la serviciile unui interpret. Procesul-verbal întocmit potrivit prezentei legi, prin care se închide procedura medierii, trebuie sã arate dacã pãrtile au beneficiat de asistenta unui avocat si de serviciile unui interpret ori, dupã caz, sã mentioneze faptul cã au renuntat expres la acestea.

(2)În cazul minorilor, garantiile prevãzute de lege pentru desfãsurarea procesului penal trebuie asigurate, în mod corespunzãtor, si în cadrul procedurii de mediere.

Art. 69

(1)În cazul în care procedura de mediere se desfãsoarã înaintea începerii procesului penal si aceasta se închide prin împãcarea pãrtilor, persoana vãtãmatã nu mai poate sesiza, pentru aceeasi faptã, organul de urmãrire penalã sau, dupã caz, instanta de judecatã.

(2)Dacã procedura de mediere a fost declansatã în termenul prevãzut de lege pentru introducerea plângerii prealabile, acest termen se suspendã pe durata desfãsurãrii medierii. Dacã pãrtile aflate în conflict nu s-au împãcat, persoana vãtãmatã poate introduce plângerea prealabilã în acelasi termen, care îsi va relua cursul de la data întocmirii procesului-verbal de închidere a procedurii de mediere, socotindu-se si timpul scurs înainte de suspendare.

Art. 70

(1)În cazul în care medierea se desfãsoarã dupã începerea procesului penal, urmãrirea penalã sau, dupã caz, judecata se suspendã, în temeiul prezentãrii de cãtre pãrti a contractului de mediere.

(2)Suspendarea dureazã pânã când procedura medierii se închide prin oricare dintre modurile prevãzute de prezenta lege, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnãrii contractului de mediere.

(3)Mediatorul are obligatia sã comunice organului judiciar o copie de pe procesul-verbal de închidere a procedurii de mediere.

(4)Procesul penal se reia din oficiu, imediat dupã primirea procesului-verbal prin care se constatã cã pãrtile nu s-au împãcat, sau, dacã acesta nu se comunicã, la expirarea termenului prevãzut la alin. (2).

CAPITOLUL VII: Dispozitii tranzitorii si finale

Art. 71

(1)În termen de 4 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se înfiinteazã Consiliul de mediere, care va elabora regulamentul privind organizarea si functionarea sa, precum si standardele de formare în domeniul medierii, ce vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2)În vederea constituirii primului consiliu de mediere, membrii acestuia vor fi desemnati de comun acord de cãtre organizatiile legal constituite din domeniul medierii, avându-se în vedere criteriile cumulative privitoare la vechimea activitãtii organizatiei în acest domeniu conform prevederilor statutului, numãrul de membri specializati, precum si pregãtirea si experienta practicã în mediere ale reprezentantilor acestor organizatii.

(3)Pentru organizarea si functionarea primului consiliu de mediere, în primul an de la începerea activitãtii se alocã de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justitiei, fondurile aferente urmãtoarelor categorii de cheltuieli:

a)cheltuielile de întretinere si functionare;

b)salariile secretariatului tehnic al acestuia.

(4)Dupã expirarea perioadei de un an de la data constituirii Consiliului de mediere, finantarea sa se asigurã în conditiile art. 21.

Art. 72

(1)În termen de o lunã de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Regulamentului privind organizarea si functionarea Consiliului de mediere, începe procedura de autorizare a mediatorilor.

(2)Persoanele care au absolvit sau care, la intrarea în vigoare a prezentei legi, urmeazã un curs de formare a mediatorilor în tarã ori în strãinãtate, dacã îndeplinesc conditiile prevãzute la art. 7 lit. a)-e), pot solicita autorizarea ca mediator, în conditiile prezentei legi, având obligatia prezentãrii documentelor care atestã programa de formare parcursã. Consiliul de mediere va decide autorizarea dupã evaluarea continutului programei de formare prezentate, inclusiv a duratei pregãtirii. Dispozitiile art. 8 alin. (5) se aplicã în mod corespunzãtor.

Art. 73

(1)Dispozitiile prezentei legi privind medierea conflictelor devin aplicabile în termen de o lunã de la data întocmirii tabloului mediatorilor autorizati.

(2)Medierea conflictelor de muncã rãmâne supusã dispozitiilor prevãzute de legile speciale.

Art. 74

(1)Institutiile si celelalte persoane juridice care, la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, au în derulare cursuri de formare a mediatorilor le pot finaliza în conformitate cu reglementãrile în vigoare la momentul începerii cursurilor.

(2)Acordarea avizului prevãzut la art. 9 de cãtre Consiliul de mediere devine aplicabilã de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a standardelor de formare în domeniul medierii.

Art. 75

Avocatii, notarii publici si consilierii juridici care dobândesc calitatea de mediator potrivit prezentei legi pot desfãsura activitatea de mediere în cadrul formelor de exercitare a profesiei lor.

-****-

Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicatã.